Sărmane Bogumil*
îngemănată umbră-a lui Manole
fad chip al preamăririi
prea dornic de iluzia puterii
pentru-a ucide chipul de strigoi al ereziei!
Ce minunat îți vin odăjdiile falei
pe brațe sugrumate de cătușe!
Întreaga ceată-a sfintelor icoane
zâmbește din adâncul obrajilor crăpați
și te înalță lesne către Domnul.
Ba nu!
Chiar tu ești însuși Dumnezeul
ce ți-a aprins pe umeri un soare și o lună
dar a uitat de tine
când ți-a îngăduit să profanezi iubirea.
Această liturghie
pe care n-o cunoști - iubirea
nu va găsi un braț
care să-i urce întreaga catedrală îndumnezeită.
Nevinovata Mira*
și-a coborât lumina îndelung visată
în cușca cea durută a dezamăgirii
și își va tângui nocturna cu fluier de ciolane
când poala îți va fi pupată.
Sărmane Bogumil
pe unde-ți ții cutia milei
ca după ce-mi voi scotoci secatul buzunar
să îți îndes acolo
mila mea?
*Bogumil - personaj din drama "Meșterul Manole" de Lucian Blaga; starețul care l-a convins pe Manole să-și sacrifice femeia iubită pentru faima de-a fi zidarul marii catedrale
*Mira - soția lui Manole; Ana, în balada populară cu același nume
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.