In memoriam, Ștefan Augustin Doinaș (26 aprilie 1922 - 25 mai 2002)
Sărmanul poet cu gânduri solare
A scris cu tot focul poeme prin timp
Și-acum nu găsește spre sine cărare,
Să fure iar flăcări din propriul Olimp.
"Dă-mi, Doamne, luceferi pe cerul din sânge!"
Striga în tăcere, cu gând infernal,
"CE PASĂRE NEAGRĂ STĂ-N LUNĂ ȘI PLÂNGE*,
De-mi sfarmă cu valuri al inimii mal?"
"Dă-mi, Doamne, iar jarul ce trupu-mi încinge!"
Striga spre divinul în suflet cuprins,
"CE PASĂRE NEAGRĂ STĂ-N LUNĂ ȘI PLÂNGE,
Iar lacrima-i rece de patos m-a stins?"
"Dă-mi, Doamne, puterea ce versul învinge,
Căci versul mă trage în spate mereu,
CE PASĂRE NEAGRĂ STĂ-N LUNĂ ȘI PLÂNGE,
Să umple izvorul trecutului meu?"
"Poete, oprește căinarea! Ajunge!"
Răspunse o voce din marele hău,
"O pasăre neagră stă-n lună și plânge,
E umbra-îndoielii din spiritul tău!"
* Vers din poemul "Mistreţul cu colţi de argint" de Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.