primul pas
Sărutul tău este ca o muscare lividă
De sinele tău sau al unui oarecare altul ,
De alb dureros , ascuțit și de oase îți sunt buzele
Atunci când zâmbești înspre peretele viu
În care îmi reflect nemurirea și stare de bine
Sub fruntea miraculoasă a unui Donatello,
Sau numărul impardonabil de viu
Al unor foste iubite cântând despletit la marginea
Lacului;
Între noi doi o secundă se prelinge
Ca un ultim strop de cafea ce atârnă dizgrațios de barbie
Cum o omida de trupul albastru al cerului
O părea de rău , o iubire …
Ca o muscare galbenă , putredă a toamnei
Este sărutul tău atunci când
Eu mirat și încă în copilărie ascuns
Te privesc vinovat de gândire
Și de un ultim călău
Peste trupul tău de carne dansând
incipio
sărutul tău
este nisipul dureros ,
gatuindu-se indecent
prin transparență lichidă
a unei clepsidre...
median
frumusețe a șuierat pasârea aia
hrănindu-se crud
din carnea moale
a memoriei mele...
frumusețe , el a șuierat
pravalindu-se în uitare...
ex nihilo
ah calea aceată
care odată fusese de aer
a doua de strigat...
drumul acesta impardonabil
de blând
dinspre buzele mele
roșii
către rostirea ta
albastră...
vezi mai multe poezii de: conu marius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.