eram doar noi
stăteam la marginea lumii
nu priveam în jos ca să nu ameţim
tu muşcai dintr-un măr verde
iar eu îţi vorbeam
despre grădinile semiramidei
iată că şi lumea asta are un capăt
(te alintai)
m-ai sărutat cu gust de măr
apoi ne-am împreunat tăcerile
şi am lăsat cuvintele să se odihnească
Cristian Lisandru - 13 august 2011 - volumul "Ca o femeie despletită, neliniştea..."
vezi mai multe poezii de: cristianlisandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ce frumos !...
mirimirela
miercuri, 06 ianuarie 2016
Vă doresc o zi excelentă, din toate punctele de vedere! @mihaela.sandu, @Adina Speranţa, gânduri bune şi vă mai aştept... Mulţumesc.
cristianlisandru (autor)
miercuri, 06 ianuarie 2016
Mă simt fericită că pot pătrunde în templul poemelor tale.
mihaela.sandu
miercuri, 06 ianuarie 2016
Cu drag am citit aceasta frumoasa poezie :)
Mi-a placut imbinarea elementelor biblice , ca o revenire la inceputuri.
Frumos scris!
Adina Speranta
marți, 05 ianuarie 2016
O seară frumoasă vă doresc şi eu, @estera şi @AlbAtros. Gânduri bune!
cristianlisandru (autor)
marți, 05 ianuarie 2016
Da un text care merita aprecieri
estera
marți, 05 ianuarie 2016
Te-am citit cu plăcere,
precum o femeie despletită
în liniștea serii...
Seară frumoasă!
AlbAtros
marți, 05 ianuarie 2016