Sărutul infinit - Daniel Vișan-Dimitriu
Poezie adăugată de: Daniel Vișan-Dimitriu

    vineri, 28 august 2015

Pe caii noștri, în galop,
în tropotit ca de potop,
zburam, cu pletele în vânt,
încrezători și plini de avânt,
iar frică n-aveam strop.

Era o bucurie-n noi
în ziua-ceea, zi de joi,
de parcă-n vechile povești
sau pe câmpiile cerești,
doar noi eram eroi.

În jurul nostru, un décor,
sălbatic și necruțător,
era de frumusețe plin,
și ne părea atât de lin
sub cerul făr-un nor.

Am alergat, am obosit,
curând, pe-o stâncă ne-am oprit
și, îndelung, ne-am sărutat
ca într-un cânt ce-a fost uitat
în spațiul infinit.



vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumoase versuri!
Mady Ivănescu
luni, 12 noiembrie 2018


Am "alergat", am obosit
Citind aceasă poezie.
E minunat... cum ai gândit
Şi rima... are, melodie.

Succes.
pavalachepaul
sâmbătă, 29 august 2015


Foarte frumos imortalizat entuziasmul unui moment de dragoste patimasa!
andreionthepoetry
sâmbătă, 29 august 2015


Frumos! Felicitari
oana
vineri, 28 august 2015