Mângâie-mi buza, petală a gurii,
Privește-i belșugul cu ochi de samsar!
Răsfrânge-o ușor și primește-o ca dar,
Ca recele ploii în timpul căldurii.
Lasă-ți răsuflul în colțul curburii
Să-i simt lunecarea, o clipă măcar.
Mângâie-mi buza, petală a gurii,
Privește-i belșugul cu ochi de samsar!
Să-învie nectar în miez, prăjiturii,
Degustă-i dulceața molatic și rar
Calmul iubirii și caldul făpturii
S-aprindă noi doruri, cu dor să tresar.
Mângâie-mi buza, petală a gurii!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.