Capul decât portocala mai mare,
Grav de greutatea răspunderii sale.
Fiecare ochi un giuvaer
Încrustat c-un bob senin de cer;
Atent și plin de mirare
La neînsemnată mișcare.
Zâmbetul răsare-n stropii de cicoare,
Crește peste față clinchet clar
- Și floare.
Dintr-o petală de carmin,
Luară buzele puțin;
Cum se boțesc amare, triste
În plânset fără de batiste.
În loc de acadele,
Moi, gustoase degețele.
Tălpile - pernițe de la foc
Sprinten pedalează pas pe loc.
Mama spală,
Mama le usucă,
Urechile miezuri de nucă;
Părul tors fuior de păpădie,
Cutele de sub bărbie.
Alte semnalmente nu vă mai înșir:
Le păstrează-n taină Vladimir.
20 mai 1936
vezi mai multe poezii de: Sașa Pană
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.