Morminte-s pline de oştiri de oase
Şi carnea gintei-i pulbere şi scrum
Trag pluguri brazde dureroase
Prin cimitire la răscruci de drum.
Şi umbra umblă oarbă prin ogradă
E fum şi ceaţă în zăvoi şi lunci
Şi câinii slobozi se pornesc la pradă
Prin garduri putrezi şi uluci.
Prin lume risipiţi de-o vreme
Printre străini noi rătăcim pribegi
În sat nu mai e nimeni să ne cheme
Şi-i iarba înaltă pe pustii poteci.
Se face seară câţi şi-au găsit rostul?
În cer de multă vreme s-a făcut târziu.
Doamne, adu-ți aminte de poporul nostru
Ce-a rătăcit de-un secol prin pustiu.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache