Aș vrea să-l schimb pe Kafka cu însuși Prometeu,
de stâncă țintuit cu lanțuri de păcate
să-mpartă el dreptatea acestor măști uscate
ce-au pus pe-aceeași treaptă pe om cu Dumnezeu.
Sătul de introspecții prin viata încifrată,
deschizător de drumuri, spre nicăieri și-oriunde,
s-arate el mulțimii două cărări deodată.
Dar pânza de păianjen, țesută-n jurul tău,
înclină-ncet balanța, înspre ce-i trist și rău.
Trei umbre stau la coadă pe Kafka să îl vadă.
adina v.
26.11.2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.