Steaua pașilor pierduți
Luminează revelații,
Anii tălpilor, temuți,
Lasa- n urmă constelații.
Obositele picioare
Pun genunchii la pământ,
Simți cum sufletul îți moare
Și auzi din cer un cânt.
Cu privirea în țărână
Te închini durerii surde
Și pământ frămânți în mână
Cu speranțele absurde.
Dintre coaste o bătaie
Îți trezește conștiența
Și încet în tine- învie
O suflare... e credința:
Te ridică în picioare,
Îți alungă deznădejdea,
Te îndeamnă la schimbare
Și îți ia încet durerea!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.