Se deapănă-amintirile în gânduri
Ca lâna pe un caier într-un vis
Prin fața ochilor se-aştern în rânduri
Mărgăritare dintr-un scrin deschis.
Un zarzăr în grădină, numai floare,
C-o trenă de mireasă după el
Are la braț forsiția ( un soare ! )
O salcie c-un trunchi tras prin inel
Se-apleacă gingaș la a lor picioare
Și le urează rod bogat de ploi (?)
Un rug cu brațele agățătoare
Zice în gând :"roade am vrea și noi"...
Țâșnește-un stol de vrăbii - lăutarii
Din crinolina nucului bătrân,
Se-ncinge hora-n bătătura serii
Laleaua cască leneș :"mai rămân ?"
Ospătărițele, în grabă mare
(Furnici ce cară-ntruna la bucate)
Se poticnesc privind la Carul-Mare
Și gură-cască, rămân nemâncate.
Gutuiul japonez tot o văpaie
Se rușinează de privirea lunii
O salcie pletoasă și bălaie
Așteaptă să vină în zbor, lăstunii.
Când felinarele se-aprind pe cer
Cu alungite umbre palide,
Se-nvăluie grădina în mister
Și scrinul amintirilor se-nchide.
vezi mai multe poezii de: mirimirela