Scrisoare către mare - stefan doroftei doimaneanu
Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

    duminică, 10 aprilie 2016

Spune-mi tu mare neliniștită și albastră
De ce toți norii se-adună la mine la fereastră
Și-mi cern stropi reci de îndoieli și disperare;
De ce până și floarea din ochii mei mă doare ?

De ce mă cerți cu valuri ce unduiesc întruna,
De ce noaptea mă mângâi cu stelele și luna,
De ce mă chemi vuind la țărmul tău mereu,
Îți pasă ? Te doare așa de tare oful meu ?

Mai spune-mi de ce timpul mă mistuie rapid,
De ce în neputință am devenit stupid
Și am ajuns așa, doar simplă ironie
De ce sunt doar pecete pe-o coală de hârtie ?

De ce sunt uluit de viața-mi imperfectă,
De ce mă-mbrățișez cu lumea dizidentă,
De ce-s plecat adesea cu pluta peste dealuri,
De ce cumpăr trecut în loc de idealuri,
De ce de veșnicie mi-este atât de dor,
De ce visele mele se sting încet și mor,
De ce mă regăsesc cu greu în eul meu,
Oare-a venit timpul să merg la Dumnezeu ?

C-am frig și gheață-n suflet, ști prea bine,
Sunt sțâncă rebegită ce-abia se mai susține,
Am ger în ochi de jar și lăcrimez mister,
Fără succes, de-o vreme, mă tot jelesc la cer,
Sunt furtunat de gânduri așa ca un nebun,
Încep să sec în mine și nu mai știu ce spun,
Tristețile-mi curg ape, în zâmbet sunt fragil,
În tot ce mă-nconjoară, devin mai inutil,
Registrul vieții mele e prăfuit și tâmp,
Elanul tinereții ? Din ce în ce mai scump !

Când văd nemărginirea că se ascunde-n stele,
Când simt că mă inundă torenți de zile grele,
Cu demnitate deschid ușa destinului pribeag
Gata fiind și pregătit, ca să mai trec un prag.

P.S.

Aud cum cerul nerăbdător mă cheamă,
Mă-ndrept spre el smerit, senin și fără teamă,
Sunt împăcat cu mine, îmi este de ajuns,
Deci nu mai este vreme ca să primesc răspuns.



vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele de apreciere și pentru primirea în colectivitate
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 17 aprilie 2016


Este o poezie foarte expresivă, cu metafore frumoase, ce are un farmec aparte.
Sara Do
marți, 12 aprilie 2016


O poezie cu destule imagini interesante şi care transmite idei,
bun venit
Mari
luni, 11 aprilie 2016


Patrunzatoare imagini ai surprins in poem.
elena T
luni, 11 aprilie 2016


impresionant acest poem plin de metafore si farmec!
balan
luni, 11 aprilie 2016


Mă bucur că mi-ați urmat sfatul.Aici pot fi anlizate poeziile de mai mulți ochi. Bine ați venit ! Sper să
scrieți în continuare. Poezia e reușită, se vede.
Toată stimă
ALapis
luni, 11 aprilie 2016


Am ger în ochi de jar...foarte frumos! Îmi plac contrastele şi le caut în poezii:) Tristeţe, nelinişte, frământare ...asta exprimă poezia ta care la final aduce seninătatea îmbrăţişării Înaltului:)

Ai două mici scăpări la tastare . şi anume ..
ști prea bine
Sunt sțâncă rebegită

Felictări şi bine ai venit pe site, Ştefan :)
Adina Speranta
luni, 11 aprilie 2016


O poezie trista, scrisa impecabil..
maria
duminică, 10 aprilie 2016


Niste versuri superbe si cu aceata ocazie iti urez bun venit in comunitate.
petrica_c
duminică, 10 aprilie 2016


Versurile tale m-au emoționat până la lacrimi!
iorguveronicayahoo.com
duminică, 10 aprilie 2016