Se aprind tăinuitele semne
Pe peretele alb și-adomit.
Peste visu-mi se-apleacă alene
Maci de aur străvechi, înroșit.
Am uitat de minuni austere,
În noptatice grote dispar.
Înspre ziuă - albastre himere
Se-glindesc în azurul cel clar.
Fug atunci înspre clipe-apuse
Și-ngrozit închid ochii apoi -
O cosiță de aur se puse
Pe-ale cărții rătăcindu-se foi.
Visul negru m-apasă pe ploape,
Se pogoară al bolții hotar.
Hărăzitu-mi sfârșit e aproape
Și-nainte - război și pojar.
octombrie 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ma bucur ca ați revenit la sentimente mai bune, mai sunt câteva poezii și se temină volumul.
Cu stimă
ALapis
miercuri, 09 septembrie 2015
Multumesc pentru toate postarile din Blok.
Consideratie,
CRITICUL BLIND
miercuri, 09 septembrie 2015