Se ridică Luna, peste trandafiri
Şi ne lasă pradă marilor iubiri.
Ne-am preface lesne fără de-nţeles,
Dar cu martor Luna, nu avem de-ales.
Şuşoteşte Luna cu regina nopţii
Şi zâmbind ne lasă chiar în mâna sorţii.
Am dori scăpare să găsim acum,
Însă mâna Lunii ne-ar găsi oricum.
Se apleacă Luna, peste crini de gală
Şi ne lasă-n noaptea pură şi regală.
Într-o altă noapte ne-am jura credinţă,
Doar că Luna spune „Nu e cu putinţă”.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc pentru apreciere, Yanush.
Mihai_Manolescu (autor)
sâmbătă, 10 septembrie 2022
Primele două versuri sunt foarte reușite. Felicitări !
yanush
sâmbătă, 10 septembrie 2022