Se vor întrupa-n cuvinte de lucruri desprinse,
trec prin memorie pe un drum neumblat.
Uitate vor fi când focul va înghiţi clipele viitoare,
îngerii se vor aşeza în genunchi pe lespezi de suflet,
gândul pătrunde prin ziduri şi te locuieşte
iar semnele vremii semne de carte vor fi.
Se vor boteza cei ce se nasc
din izvor tămăduitor şi apă răcoroasă,
zilele a sărbătoare visează asemeni florilor
la buchetul miresei.
Voi îmbrăca în mătase vorbele ce le vei spune,
se va topi în crini urâtul bolnav
şi bufniţa-n deznădejde se va duce la râu.
În dinţi voi rupe nervii-n spirală
ce fac tumbe prin trupul zvârcolit de aşteptări
şi nimeni nu-mi va bea norocul.
vezi mai multe poezii de: flavius