Noi nu avem preerii care să taie
Un soare uriaș în două, pe-nserate -
Pretutideni văzul acceptă
Orizontul încercuitor,
Și e atras în ochiul de ciclop
Al unei berete. Ținutul nostru, neînconjurat de nimic,
E o mlaștină care se tot coace
Între priveliștele soarelui.
vezi mai multe poezii de: Seamus Heaney