Simt, uneori, cum stau spre noapte
În fața Timpului cu soarta.
El mă măsoară și socoate
Ca să-mi deschidă-n vreme poarta.
Mă simt de-a dreptul chiar penibil
De parcă-s vită-n abatoare
Și sunt așa reprehensibil
Ca și această înserare.
Nu am nici unde a m-ascunde
Că-s doar un centru-n judecată
Și zornăiesc în jur secunde,
Și simt că viața-mi este dată.
Mă năvălesc tăios regrete
Ca martori răi să mă condamne...
Ci-apusurile violete
Îmi sunt apărători și toamne.
Privind la ziua ce se duce
Învălmășindu-și aurore
Mă văd și eu la o răscruce
Pornită-n secole sau ore.
Portocaliile torente
Se-nalță-n azuriul rece -
Culorile înghit momente
Că nici nu simt cum traiul trece.
Ca jertfa pe altar întinsă
Seara privește-n cer și demnă
Se roagă-ntreagă și aprinsă,
Măreață-n clipa ei solemnă.
Că mă ridic și eu din oase
Chiar uluit de-așa tărie
Că-s martor morților frumoase
Împodobite-n melodie.
Respir cu aerul culorii
Și-s trainic cum n-am fost în viață
Înțelegând prețul valorii
Ce-o voi avea în dimineață.
Chindia tremurând se stinge,
Dar nu regret căci ca poveste
Tot curcubeul ei de sânge
Înscris în sufletul meu este.
Așa vom merge împreună
Cu fermitatea de sihaștri
Prin secera de semilună,
Și prin tăcute ploi de aștri.
Când Drumul Robilor senine
Valuri porni s-adie-n Țară
Cu luminările din mine
Spun strămoșește:„Bună Seară!”
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos, soră Dana! Îmi cer scuze pentru îmfumurarea mea.
bragagiu (autor)
sâmbătă, 09 aprilie 2016
stiu ca este "intinsa"..eu m-am referit doar la cuvantul scris de d-stra" jetfa"..adica lipseste "r"-ul..
danab
sâmbătă, 09 aprilie 2016
Mulțumesc, Adina! Mi-a adus foarte multă bucurie poezia aceasta și mă bucur că ai aceleași simțiri. Mulțumesc, Dana! Numai că jertfa este totuși „întinsă” pe altar. Ea nu stă sau șede. Vă mulțumesc, d-le Critic Bland! Știu că uneori mă exprim anapoda, de aceea atenționările D-voastră chiar mă bucură. Doresc să fiu înțeles de cel mai simplu român. Poate se va primi.
bragagiu (autor)
sâmbătă, 09 aprilie 2016
Chindia tremurând se stinge,
Iar eu îi mulțumesc de spuse
Ce-n curcubeul ei de sânge
În sufletu-mi și le expuse
verifica aceasta strofa, dragul meu confrate...se incurca sensurile in constructia rationala...
eu as scrie așa...
Chindia tremurând se stinge,
Iar eu îi mulțumesc c-aduse
un curcubeu ce plin de sânge
În suflet razele-si expuse
si mai ai, dragul meu confrate, greseli, gen:
'' Îmi vin cu gloatele regrete''...nu are fraza sens...
altă strofă cu iz de neatenție:
Privind la ziua ce se duce
Învălmășindu-și aurore
Mă văd și eu la o răscruce
Ce-ndreaptă-n secole sau ore.
ultimele doua versuri încurca sensurile....nu secolele sau orele...
eu cred in tine, dar aceasta poezie mai trebuia lasata in sertar.
Deocamdata: NU !
CRITICUL BLIND
sâmbătă, 09 aprilie 2016
foarte frumoasa poezie...
calda,linistitoare..m-am bucurat citind-o!
fiti binecuvantat!
cu drag,
danab
vineri, 08 aprilie 2016
"Și zornăiesc în jur secunde"...imi place mult aceasta figura de stil! Toata poezia este o incantare. Contopirea cu seara, cu apusul care-si revarsa curcubeul de ''spuse'' in suflet, atingand corzile sensibile, inducand o stare de reflectie asupra existentei, de apreciere a vietii , a diminetii ...foarte frumoasa poezia!
Iar finalul , acel ''stramosesc: " Buna seară"... vine sa aduca un strop de pace, de liniste :)
Te felicit, Victor !
Adina Speranta
vineri, 08 aprilie 2016