Cu șapte inimi în piept salut din văpaia rodiilor
suspansul cuvintelor pipăind văzduhul.
Cu un salut simplu,
se ridică etruscii din înțelepciunea rafinamentului.
Stau cuvintele mustind de sens la gura momentelor,
gata de revelații, ca niște extratereștri
care au deprins gustul încrederii
în virilitatea necuvântării la ceasul tainelor.
Stau la hotarul dintre lăuntru și afară,
fac balet pe linia gândurilor.
Din cerdacul tăcerii, se zărește coada semnificațiilor.
Din spațiul acesta netulburat de strigăte,
din care nu răzbate gelozia cedrilor,
cu puteri învinse de gingășia cântului,
se balansează ca într-un dans tobele
ce bat hierofania inimii, ritmul vieții.(17.03.2021-Iulia Dragomir)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.