Doamne, azurul fără fund
E poate pîntecu-ţi rotund,
Şi soarele, buric de aur,
Cu care vezi şi munţi şi plaur.
Vrei tu-n cîrlige să ne prinzi,
De stele, cînd te uiţi spre noi?
Într-ale lacului oglinzi
Luceferi blonzi desfoi, desfoi.
O plasă mică de pescar
Nici cînd nu prinde somnul mare,
Tu nu mă vei tîrî-n năvod
Spre casa-ţi nălucită-n zare.
Dacă te bizui, vino gol,
Tulbură apa cu nămol,
Şi răsăritul, visc şi smoală,
Aruncă-mi-l pe cap din poală.
Fă buza focului să ardă
Păcatul din lumescu-mi trai
Şi-abia atunci, cu-n vîrf de bardă
Dă-mi aripi să mă urc la rai.
Moscova cârciumărescă
Trducerea Zaharia Stancu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.