Făclia albastră
Te-ai risipit, făclie albastră,
Uitat ești, tu, pământ natal.
Despre iubire cânt întâia oară,
Întâia oară renunț la scandal.
Eram o livadă neîngrijită, deloc,
După femei și băutură, ahtiat.
Nu doresc să beau, nici să joc
Și o viață trăită, cum a picat.
Atâta vreau: să mă uit la tine,
Să văd vâltoarea ochilor căprui,
Renunț la tot ce n-a fost bine,
Să nu mai poți să fii a nimănui.
Gingașe chip și plin de elan
De-ar ști a ta inimă nebună,
Cum poate iubi un huligan,
Cum poate el să se supună.
În cîrciumi, în veci n-ași intra
Ași abandona de scris poezii,
Numai să-ți ating subtil mâna
Și părul în culorile tomnii.
Te-ași urma o viață-ntreagă
Aici, la noi, sau peste hotar...
Despre iubire cânt întâia oară,
Întâia oară renunț la scandal.
Traducere Victor Borziac
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.