Florile îmi spun rămas bun
Aplecându-şi spre glie corolele.
Nu voi zări chipul ţinutului străbun
Nicicând poate, numărate-mi sunt orele.
Ei, şi ce-i cu asta, iubita?
Am vazut destule… pământul
Ca o mângâiere reînnoită
Cum ocolea în tremur mormântul.
Deoarece viaţa-mi întreagă
Am privit-o c-un surâs îngăduitor,
Pot să vorbesc despre clipa ce-aleargă
Împreuna cu al lumii amurg trecător.
Dupa mine, un altul îşi va-ncerca norocul,
Mâhnirea de-a atinge înaltele cote.
Părăsit voi fi, un altul va ispiti locul
Intonând alte cântece şi alte note.
Iubita-mi cu altul va merge la braţ,
Dar cântecu-mi ascultând cu fervoare
Se va gândi la mine cu nesaţ
Ca la o irepetabilă floare.
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc Adina pentru postare..
superb a scris Esenin..
danab
miercuri, 09 septembrie 2015
Iar te imbratisez cu sufletul, Gerra...
CRITICUL BLIND
marți, 16 iunie 2015