Ies pe-ntîia zăpadă din sat,
Parcă zbor, parcă zburd, parcă-s beat,
Înserarea mi-aprinde o stea,
Ca pe-un sfeșnic în largul de nea.
Nici nu știu: mai e zi pe pămînt?
E-un cocoș ori o pleaznă de vînt?
Tot ce văd nu-i un simplu miraj?
Nu sînt lebede-n stol pe imaș?
Cîmp feeric în albul tău pur!
Tot ce-ating se-ncălzește-mprejur!
Cîți mesteceni cu sînii lor goi,
Ce i-aș strînge la piept în zăvoi!
Ah, silvestre desimi, tulburimi!
Glii sub pătura fulgilor primi!
… Și lipi-m-aș, mă-ncearcă-un îndemn,
De-ale sălciilor șolduri de lemn.
(1917)
traducere - Ioanichie Olteanu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin