Luna a luat în coarne norii
Și se scaldă-n pulberea de sus.
Astă noapte-au tot țipat cocorii,
Nimeni nu va ști ce-aveau de spus.
Astă noapte, strecurată-n taină,
Ea veni prin trestie la râu,
Dând cu mâna-i alba de pe haină
Pletele ce-i ajungeau la brâu.
Căutând prin valul sprinten, stete
Jos, mâhnită-acum și-a nimănui.
Ofilea-n privire margarete,
Cum se sting pe baltă flăcărui.
Către ziuă-n ceața-mohorâtă
A pierit cu luntrea și s-a dus…
Luna-I făcea semen câteodată,
Din albastra pulbere de sus.
(1916)
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu plăcere!
Gerra Orivera
joi, 26 mai 2016
multumesc ...
danab
joi, 26 mai 2016