Mă întristez cînd mă uit la tine.
Ce durere, ce păcat pentru noi!
Ştiu că în acest septembrie ne-a rămas
Numai arama sălciilor la amîndoi.
Căldura ta, fiorii trupului tău,
Buze streine au venit, le-au furat.
în sufletul meu atins de moarte
Parcă burează neîncetat.
Ei şi! Nu mă tem de nimic,
Altă bucurie mi-a năzărit,
Acum sufletu-mi nu-i decît
Un ciot galben şi putrezit.
Doar nici pe mine nu m-au păstrat
Vieţii de pace şi de momeli.
Pe puţine cărări s-a umblat
Şi s-au făptuit atîtea greşeli
Viaţa caraghioasă ... Contradicţie caraghioasă ...
Cum a fost va mai fi ani în şir.
Grădina de mesteacăni e plină
De oase ca un cimitir.
Ne va trece floarea şi nouă.
Ca oaspeţii grădinii nu vom mai foşni.
Dacă în toiul iernii nu sînt flori
Nu avem pentru ce le dori.
Vol Moscova cârciumărească
Traducerea Zaharia Stancu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc de postare!
danab
marți, 13 octombrie 2015