Maica la Cupalniță tăia codru-n două,
Desculță, sumeasă, prin noapte și rouă.
Spini loviți de farmece o-nțepau la sânge
Și-a-nceput sărmana prin aglici a plânge.
Dar simți c-o spintecă junghiuri mai haine
Și cu chin și gemete mă născu pe mine.
Luluit pe iarbă-n vers de primăvară,
Zorii-n curcubeul bolții mă-nfășoară.
Și-am crescut, nepot al nopții lăudate.
Mi-a menit amurgul piază bună-n toate.
Dar eu viața n-o-nțeleg dată de-a pomenele
Și-mi aleg prin luptă ochii și sprâncenele.
Mă topesc ca fulgul gingaș în azururi.
Dâră-n soarta mașteră voi lăsa de-a pururi.
Traducere Ioanichie Olteanu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.