Mlaștini vechi și smârcuri,
Cer albastru, pur.
Foi de aur sună-n
Cetina din jur.
Ținga! – pițigoiul
Și-a găsit sălaș.
Brazi umbroși visează
Larmă de cosași.
Trece-un șir de care
Scârțâind spre sat –
Roțile-amiroase-a
Lemn de tei uscat.
Sălciile-ascultă
Șuierul de vânt…
Lumea mea uitată,
Vechiul meu pământ!...
1914
Traducere Ioanichie Olteanu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin