Neplacut de jilav clar de luna...
nostalgia zarilor, mereu,
iata-n tineretea mea nebuna
ce-am iubit, urand nu numai eu!
Pe sub salcii despletite-anume,
cantul carelor ce trec pe drum
n-as mai vrea pentru nimic in lume
inca-odata sa-l ascult acum.
Am uitat de stramta mea cascioara
si de focul vetrei dogarat...
Spulberul de meri in primavara
pentru campul sterp eu l-am urat.
[...]
Plug de lemn sa-ti zgaraie campia,
tara mea campestra, ti-e de-ajuns!
Jalnic e sa-si vada saracia
albi mesteceni, plopi cu crestet tuns.
Nu stiu cum mi-i soarta harazita...
Poate-n viata noua nu-s chemat,
dar as vrea-n otel sa-mi vad zidita
biata mea Rusie, chip brazdat.
Auzind latratul de motoare
peste ceturi si furtuni si fum,
n-as mai vrea pentru nimic sub soare
scartait de car s-aud acum.
1925
traducerea Victor Tulbure
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc de comentarii,postez doar,nu e un merit .Despre scris, sufletul scrie cand simte acest lucru.
Cu stima
ALapis
marți, 23 iunie 2015
Aurele, tu esti intr-o uimitoare oaza de frumos si ne dai si noua din acest mister al poeziei ruse.
citind numai ce postezi din acesti titani ai poeziei..si nu ai cum sa nu incepi sa scrii si tu...
AI modele...ai parte de izvoare de poezie. DA, poezia isi are izvorul la predecesori si deci ai o multime de izvoare ....
Te imbratisez cu sufletul si te astept cu mare drag....
CRITICUL BLIND
luni, 22 iunie 2015