Nu-i vânt ce bântuie-n dumbravă (39)
Nu-i vânt ce bântuie-n dumbravă
Nu-s foi de aur în zăvoi:
Un nevăzut copac din slavă
Prelinge psalmi stelari pe noi.
Văd cum pe nori pufoși, de vată,
În azuriul ei veșmânt,
Pășește maica preacurată
În brațe cu fiuțul sfânt.
Ea-l duce lumii spre-a fi iară
Pe cruce pus, cum a mai fost:
”Te du, copile, gol pe țară
Și tufa deie-ți adăpost.”
De-atunci mă uit la tot zdrențosul,
Dorind să aflu din vreun semn:
Nu-i unsul Domnului, Cristosul,
Purtându-și cârja lui de lemn?
Și poate printre brazii prieteni
Voi trece fără-a ști de fel
Că fâlfâie heruvi prin cetini
Și-n iarbă flămânzește el.
(1914)
Traducere Ioanichie Olteanu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.