Nu-mi pare rău, nu. chem, nu plîng,
Totul va trece ca fumul de pe albii meri
Cuprinşi de aurul veştejirii.
Eu nu voi mai fi tînăr ca ieri.
N-o să mai baţi niciodată la fel
Inimă atinsă de răcoare.
Ţara mesteacănilor n-o să mă mai cheme
Să hoinăresc desculţ pe ogoare.
îmi atingi flacăra buzelor
Din ce în ce mai rar, nălucire,
O! Pierduta mea prospeţime,
Ochii sălbatici, apele care cresc în neştire.
Rîvnesc mai puţin, tot mai puţin,
Viaţa mea, nu cumva te-am visat?
Parcă-ntr-o dimineaţă de primăvară sonoră
Pe un cal trandafiriu am galopat.
De pe arţari arama frunzelor se prelinge încet,
Noi toţi pe lume sîntem pieritori.
Fie în veci binecuvîntat
Că ţi-a fost dat să-nfloreşti şi să mori.
Vol. Moscova cârciumărească
Traducerea Zaharia Stancu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.