Nu-n zadar a fost furtună,
Nu-n zadar suflat-a vânt.
Nu-știu-cine-a vrut să-mi pună
În priviri un astru blând.
Cineva-mi ridică-o geană,
Lin, spre ceea ce tânjim:
Un tărâm de neprihană,
De miracol și sublim.
Teamă altul n-o să-mi fie
De-acel roi de stele mut.
Fascinat sunt de vecie
Ca de vatra mea de lut.
Totu-acolo e candoare,
Transparență și extaz.
Seara scutură o floare
De văpaie peste iaz.
Și cuvântul, de pe buză,
Se repede-n Ian și el:
Bolta cerului, lehuză,
Linge roșul ei vițel.
1917
Traducere Ioanichie Olteanu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.