De ploaie lutul mai musteste –
Pe moinã-s numai bãlti verzui,
Iar loboda se ofileste
Pe-un câmp uitat si-al nimãnui.
Bat ulita pe tina moale,
La ceasul toamnei suferind
Si-n câti bãrbati îmi ies în cale
Doar chipul tãu vreau sã-l surprind.
Priviri mereu mai sibiline
Pe arãtura gri-ti petreci.
Norocul nostru-ti apartine
Si prietenia mea pe veci.
Si dacã-odatã voia sortii
Va umple ochii tãi cu vânt,
Îti jur cã-n umbra ta si-a mortii
Porni-voi umbra pe pãmânt.
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin