Prin seara roşcovană poteca se strecoară.
Loviţi, măceşii toamnei dau sunet de vioară,
Soarele s-a strivit în zare ca un frag,
Izba mă cheamă simplă să-i odihnesc în prag.
Aria amiroase a fân cosit şi-a orz.
Prin geam odrasla crudă cu păr gălbui şi-ntors
Priveşte jocul simplu al păsălilor grase
În frigul care vine cu neguri şi mătase.
Fum verde toarce hornul din sobele roşcate.
Adoarme-acoperişul cu pleoapele lăsate.
Cine lipseşte? Vîntul cu buzele subţiri
Prin noapte strigă ori strigă prin amintiri?
Cine-o mai călca frunza coltată ochind cerbii,
Şi cu călcîie goale aurul viu al ierbii?
Suspinul vag se pierde cu sunet slab prin ani
Şi întîlneşte bufniţi,-nici şoimi şi nici vultani.
Ce deasă cade pîcla! în grajd e somn de pîslă.
Drumul a adormit alb, lîngă şanţul vâsIă.
Şi-un smoc de fin-tăiat de fier, duios suspină
Lin legănat de buza vacii care se-nchină.
Moscova cârciumărească
Traducerea Zaharia Stancu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc D-le Aurel...pentru aceasta poezie...
mai astept...:)
cu drag,
danab
joi, 10 septembrie 2015