Râde iarba, şuieră-n uluce
Un pustiu de vânt.
Viaţă de beţiv şi hoţ voi duce,
Ştiu, pe-acest pământ.
După deal se-neacă ziua, parcă,
Suflă tot mai greu.
Sunt destui golani în lumea largă,
N-oi fi numai eu.
Câmp rusesc desfăşurând în zare
Iarbă, ploi şi nea.
Să fi fost Iitvan?Ciuvas? Dar care
Cruce nu e grea?
Cred, cum cred în taumaturgie-n
Ceasul meu frumos.
Însuşi Crist prin şanturi va să vie,
Jerpelit şi ros.
Dar prin ceaţa subţiată-n pături,
Fără-a şti că-i el,
Poate că voi trece beat pe-alături
C-un surâs tembel.
Gândul nu-mi va roura-ntre pleoape,
Visul va fi bont.
Doar porumba liniştii-o să-mi scape-n
Hău,la orizont.
Şi-o să rupă şi mai rău din mine
Dorul fără leac...
Fie măcar vântul să-mi aline
Groapa c-un trepac.
1917 (Ceaslovul satelor)
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu bucurie, Aurel.
Adina Speranta
vineri, 22 aprilie 2016
Îmi place, mai aduci câte-un poem marca Esenin,
mulțumesc Adina!
ALapis
vineri, 22 aprilie 2016