Rătăcesc pe întîia zăpadă
Cu chiote-n inima grea.
Seara, cu o lumînare albastră
Mi-a luminat drumul ca o stea.
în pădure cîntă vîntul sau cocoşul sălbatec?
Nu ştiu: lumina sau întunericul a venit?
Poate, în locul iernii, pe cîmpuri
Păsări de-argint au poposit.
Ce frumoasă eşti albă nesfârşire.
Gerul îmi schimbă sîngele-n foc şi-n şuvoi.
îmi vine să strîng lîngă piept
Arborii goi.
Minune a pădurilor pure,
Bucurie a zăpezilor curate,
îmi vine să mîngîi coapsele
Sălciilor pe ape plecate.
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos..
multumesc!
danab
marți, 29 septembrie 2015