Și se luă Cel-sfânt pe țară-n ispitire:
Mai știu oare pământenii de iubire?
Moșu sta pe-o buturugă răsturnată,
Morfolea-n gingii o pacovă uscată.
Și zărindu-l moșu cum intra-n ogradă
Rezemându-se-n toiag, mai mai să cadă,
Zise-n sine-și: ”I-o fi foame, – ori ce pământul,
Că te uiți la el și parcă-l bate vântul.”
Prea scârbit de câte-a tot văzut pe lume,
Domnul nu se mai gândea la vreo minune.
Moșu-atuncea-ntinse dania săracă:
”Na și roade, să mai prinzi un strop de vlagă.”
(1914)
Traducere Ioanichie Olteanu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.