Lumina-n felinar se-aprinde
Și greieri ies de sub pământ
Din vaduri valul mă cuprinde,
Lăsându-mă fără cuvânt.
Aievea îmi apari în cale,
Cu ochii triști mă-ncoronezi.
Când luna s-a aprins din vale,
Un chip pe chipul meu pictezi.
Mă porți prin sfere echivoce
Și mă transformi în robul tău.
Cu tine nu mai am nici voce
Și nici păcatul nu mi-e rău.
În pasul tău cel plin de sete,
Rămân icoanele din cer.
Și toate-s pline de regrete
Că în curând și ele pier!
Lumina-n felinar e slabă,
Adoarme luna peste deal...
Te-ndepărtezi și tu degrabă,
Să lași în urmă-un vis real.
Acuma toamna se-nfiripă
Și frunza tristă a pierit
Doar vântul sub a lui aripă,
Mă poartă către asfințit!
Georgian Ionuț Zamfira 01.09.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.