Sfârșește lin, la fel de însorită,
Ca-ntr-un festin al morții cu nectar,
Cu melancolic zbor din calendar,
Printr-o tristețe dulce și-nflorită.
Grădini cu nostalgii multicolore
Își iau tăcut adio de la rod,
Iar calea-înaripatului norod
Își trece peste cer grăbite hore.
E dureros parfumul ei de doamnă,
Cu note de pământ și busuioc,
Îmbălsămare-a verdelui cu foc
Prin aburii saloanelor spre toamnă.
S-au infiltrat ruginile-n pictură
Și fluturii - ah, fluturii - s-au stins
În ocrul colb al lutului încins,
De-atâta zbuciumare prin căldură.
Cum s-o oprești? N-ai cum să pui hotare
Plecării ei. Cel mult să îi ascunzi
În foi de carte pașii muribunzi
Din vaierul corolelor de floare.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.