când m-am trezit era dimineaţă
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era şi Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de linişte deplină
a coborât în mine
şi mi-a şoptit
nu e foarte rău
linişteşte-te...
când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări
vezi mai multe poezii de: teodor dume
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
ina m.
sunt încântat şi bucuros de aprecieri
mulţumesc frumos
teodor dume (autor)
luni, 24 octombrie 2016
adina speranţa,
onorat de trecere
mii de mulţumiri
teodor dume (autor)
luni, 24 octombrie 2016
mihaela-sandu,
da, lucrurile simple le fac pe cele mari...
mulţumesc mult
teodor dume (autor)
luni, 24 octombrie 2016
simona-mara,
mă bucură mult trecerea şi semnul lăsat
nulţumiri
teodor dume (autor)
luni, 24 octombrie 2016
irina,
mulţumesc pentru constanta lecturii.
cu sinceritate,
teodor dume (autor)
luni, 24 octombrie 2016
Imagini originale, ideea și mesajul de-a dreptul miraculoase! Felicitări!
Ina M.
luni, 24 octombrie 2016
Minunat! Felicitări! :)
Adina Speranta
luni, 24 octombrie 2016
Dincolo de maturitatea versului există în el acea simplitate care dă o frumuseţe aparte
mihaela.sandu
duminică, 16 octombrie 2016
Fiecare cuvânt se-ncarcă de semnificaţii alese. Frumos poem
simona_mara
duminică, 16 octombrie 2016
Foarte mult imi place tot ce scrii!
Te citesc mereu cu drag chiar daca nu las comentariu
Irina B.
duminică, 16 octombrie 2016