Ideal de biruință
Oglindit în flori de prisosință-
Cu tine am luptat în van,
Vis măreț, nepământean.
În veci, în veci voit-am să m-ascund
De întunericul cel din afund,
Însă ceea ce simt astăzi,
Ceea ce pătrund cu noaptea minții mele
Poate naște-n ceruri stele-
Căci astăzi te ador,
Demon trist, rătăcitor.
Multă vreme te-am ascuns.
Te-am ascuns în tainice dureri
Prefăcute-n nori tomnatici de plăceri-
Dar am reușit să regăsesc tot ce este negru,
tot ce este de blamat,
tot ce e neafirmat,
Și-n ecouri sincere și anodine
Cerul mi-am înseninat.
Omul este schimbător,
În țărână prinzător.
Dar în vis cuprinzător el știe-
Viața ce-i? O nebunie!
Demonii mereu veghează
Peste inima ce se pretează
Pentr-un suflet cald și sfânt
O lumină ce-ar aprinde veșnic chiar și recele mormânt.
Dar astăzi eu, astăzi,
Colind zarea neîncetat
Ocrotind tot ce mi-e dat,
Apărându-mi calea dulce
Orișiunde ea m-ar duce.
Și chiar de zac demoni în mine
Știu că sunt doar un fragment
Dintr-un suflet element
Al dezordinii divine.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Da, așa este, Divinitatea se ascunde în fiecare dintre noi,foarte frumos ați spus.Și deși cu toții avem și o latură întunecată, demonică, ea face parte tot din acest întreg nimit Univers, numit Viață, iar cea mai mare greșeală ar fi să o neglijăm. Doar înțelegându-ne pe noi înșine și acceptând necondiționat tot ce aflăm despre noi în aceasta introspecție putem evolua ca și oameni. Chiar acest fapt am vrut să îl expun în poem - cel care își vede și acceptă vulnerabilitățile învinge, nu acela care își neglijează latura mai neplăcută, întunecată, demonică a personalității.
Sunt onorat că v-a făcut plăcere lectura poeziei mele, vă mulțumesc și vă doresc cât mai multe poezii reușite în continuare!
hlh98 (autor)
vineri, 23 octombrie 2020