Şi iar mă nasc pentru a fi
Speranţa visului din noi
Şi rup cu dinţii dintr-o zi
S-arunc durerea la gunoi.
Şi iar prin gândurile triste
Presar parfum de viorea
Ca "tu şi eu" să mai reziste
În noaptea dintre "el şi ea".
Şi iar culeg din cer steluţe
Ca negrul să devină alb
Şi cer iubirii să ne cruţe
De vina de a fi şi slab.
Şi iar prind râul de vâltoare
Şi ţipă când îl strâng de găt
Ca să-l întorc iar la izvoare
Să curgă lin, dar hotărât.
Şi iar se-mbracă buturuga
Cu haină crudă de lăstar
Când din altar se-nalţă ruga:
Să-mi fii, să-ţi fiu, iubite, iar!
Adina V.
23.05.2016
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Completez lista :) Mulțumesc pentru popas!
Adina Speranta (autor)
luni, 10 aprilie 2017
Felicitări pentru poezie !
Știu ca este o poezie mai veche, dar îmi face plăcere să o recitesc !
ALapis
vineri, 07 aprilie 2017