Și se întorc, iar, mugurii-n cuvinte - Geoserafim
Poezie adăugată de: Geoserafim

    miercuri, 13 noiembrie 2019

Și se întorc, iar, mugurii-n cuvinte
Din seva iernii care a trecut,
Cu noi poeme peste vechi morminte
Și cu lumini ce-odată ne-au durut.

Și iarba crește viguroasă-n sânge
Pe munți de clorofilă noi urcăm,
Iar ochii noștri nu mai știu a plânge,
Când, pe-ntuneric, inimi căutăm

Să umplem cu iubire primăvara,
Ce umblă, în tăcere, prin grădină
Și-adoarme neștiută, frântă, seara
Pe-un gineceu de floare de sulfină.

Din vis în vis, ea intră-n viața noastră
Și nu mai vrea să plece vreodat’,
Dar sora ei în rochie albastră
Ne cheamă-n dansul ei nevinovat

Să ne arate plajele comune
Acolo unde pescărușii mor
Cu fiecare toamnă, în genune,
Strigând, zadarnic, după ajutor.

Iar viscolul va scrie alte drame
Pe țărmurile triste, argintii,
De unde zeci de bărci cu mii de mame
Se duc să nască,-n larg, cârmaci-copii ...



vezi mai multe poezii de: Geoserafim




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Un periplu ciclic la care aș mai regla pe alocuri unele abateri ritmice și repetiția cam evidentă a pronumelui din aceste două versuri:

Dar sora ei în rochie albastră
Ne cheamă-n dansul ei nevinovat

Oricum, apreciez postarea ca fiind poezie :)
Bun venit pe site :)
Adina Speranta
miercuri, 13 noiembrie 2019