Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXVII

Ce frumoși sunt trandafirii , in noiembrie târziu...
Vremea asta minunată nu a fost de când mă știu!
Sura presură cu triluri nu se-oprește din cântat
Chiar de-i toamnă...mă surprinde cu tristețe un oftat.

Din teamă de Tine, iubesc pe oricine,
Iubindu-Ți lucrarea, pe Tine Te-ador,
Sărut raza care se-ndreaptă spre mine,
Iau patul și umblu, spre Cer călător!

înot la nesfârșit ȋntr-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări

Prin aerul verde al serilor de mai,
Cu aripi fotonice, gândurile,
încărcate până la refuz cu necreatul foc ,
Acoperă imensitățile ce li se deschid,

Venim, venim speranță
...
Venim în viaţă arbori,
cu trunchi frumos şi tânăr

Și se întorc, iar, mugurii-n cuvinte
Din seva iernii care a trecut,
Cu noi poeme peste vechi morminte
Și cu lumini ce-odată ne-au durut.

Omul floare e prea delicat pentru a trăi
Ori pentru a fi înțeles
Înger logofăt e privit ca unul bun de nimic
Și nu e iubit decât de sufletele pure

Ceasornicar zelos,
De ce nu te-i fi fost făcut tu popă?
Ca să-mi vorbeşti întruna
Despre nemurire

Dunia Pălăngeanu

Ulciorul cu suspine

Rondelul revenirii Domnului

Prin clepsidra timpului se-arată
Că suntem pe pragul veşniciei;

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste
îți răspundeam,