Si simti ca ai obosit
Si esti dezamagit
De tot ce te-nconjoara
Tristetea incepe sa apara.
Nimic nu mai e ce a fost
Ai vrea sa stii daca a avut rost
Sa tot astepti acel ceva
Care sa iti schimbe viata.
Totul e trist si viata-i mult prea dura,
Iar inima-ti impietreste cand indura
Sagetile ce-i sunt aruncate
Caci inima nu poate sa rabde
Ea se-mpietreste ca-i fragila,
Cicatricile raman si devine inutila,
Inima nu-si va mai cunoaste rolul
Nu va tine decat sufletului doliu,
Nu va mai sti sa iubeasca
Si nici sa permita sa primeasca
Nici nu va lupta caci totul e in zadar
Nimic nu mai conteaza, totul e amar.
vezi mai multe poezii de: Carmen Oana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.