Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXV

Însângerat
de
piroanele metaforelor
și

Si simti ca ai obosit
Si esti dezamagit
De tot ce te-nconjoara
Tristetea incepe sa apara.

Când iarna...

Se şterge privirea din toamnă.
Când iarna din drum ne întoarce,

Din tot ce sunt voi mai rămâne dor…
Şi nici măcar atât.
Arar, o vreme, poate, mă va căuta,
Pe calea lui, vreun gând.

sânii tăi plini de dumnezeu

îmi veneau mănușă

Filinarul scârție la geamul coșcovit
Și melancolie curge pe gene,
Iar fulgere încearcau să reaprindă lumina
Înghițită de valurile zării...

Din frunzele pe moarte în putregai de toamnă,
Un mucegai tăcut și-ncet iar ne condamnă
La- nfrigurare, căci din tremurul de clipe,
În frig viața incearcă din nou să se- nfiripe.

A fost odată ca niciodată o fată grăsuță
Și bună la inimă care voia să fie învățătoare
ȘI-i plăcea cel mai mult să citească de
Exemplu cărți precum Cuore sau

FURÂND UN AMURG

de Marian Florentin Ursu