Și totuși e toamnă
Și totuși e vis...
E cerul o rană
Mi-e gândul abis.
Și totuși clipa moare
Și totuși mă nasc neîncetat
Viața îmi e întâmplare
Sau poem de nerepetat?
Și totuși timpul mă coboară
Motiv de zbor în asfințit
Căderea asta îmi face scară
Către un dor nedefinit.
Să-mi fac cuib dintr-un senin
Ciugulind boabe de ziuă
Din al nopților suspin,
Să se nască lume nouă.
Și totuși e toamnă,
Nostalgii în pahar îmi toarnă
Frunze tăcute mă poartă
Spre un vis fără vârstă...
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.