Se rupe în mine o lacrimă moartă,
privesc împietrită căderea ei lentă,
tristețea, în fond, e ultima artă
din viața redusă la clipa prezentă.
Suspină foneme în versuri banale,
nu știu cine-aude, nici câți înțeleg,
cuvintele toate de sensuri sunt goale,
o lacrimă este poemul întreg.
adina v.
21.02.2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru modul în care ați aprofundat această lacrimă care este, în fond, a fiecăruia :) Iar a dumneavoastră este vie :)
Modul de percepție este nelimitat.
V-am citit cu încântare comentariul!
Cu drag! :)
Adina Speranta (autor)
miercuri, 20 martie 2019
Mulțumesc, domnule Danut :)
Cu drag :)
Adina Speranta (autor)
marți, 19 martie 2019
Simplu, magnific, frumos! Complimente!
Danut Cepoi
luni, 18 martie 2019