E greu când nimeni nu-nțelege
ce vrei să spui, deși e clar,
și când din vorba ta culege
numai ce-i este necesar.
E greu când zâmbetul dispare
și ți-e cuvântul tot mai rar,
într-o conflictuală stare
să mai zâmbești e în zadar.
E greu când dăruiești iubire
să nu primești nimic în loc
și să te legi cu mii de fire
legând deasemeni, reciproc.
E greu să construiești castele
când totul e-nghețat în jur,
să desenezi un cer cu stele,
să crezi naiv că totu-i pur.
E greu să urci în vârf de munte
când mergi privind numai în jos;
când nu e nimeni să te-asculte,
întoarce-te către Hristos.
Adina V.
5.12.2017
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, domnule Marin :)
Cu drag!
Adina Speranta (autor)
sâmbătă, 16 decembrie 2017
O "simplitate" care spune totul. Si pe deasupra este si poezie. Intradevar, o dovada in plus ca apele adanci sunt cele limpezi. Sincere felicitari!
marin.mihalache
vineri, 08 decembrie 2017