i
(dumnezeu știe pe unde intră)
mă ascund sub canapea
și mă cred cerul înstelat
al vecinei de la demisol
singurătatea nu știe asta
pășește silențios
pe tocuri cui
până la mine în suflet
mă vrea
mă iubește
mă cere de bărbat
singurătatea mea e blondă
sau poate e numai vopsită
oricum nu-i spun nimic
fiindcă ea mi-a promis totul
doar adorm mângâind-o pe creștet
știu că mă va ucide în somn
dar deja am iertat-o
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.