Din muntele ascuns al firii
Izvorul de-amintiri, tăcut,
mi-aduce-n albia simțirii
a ta prezenta din trecut.
Ca un arcuș se-aruncă-n valuri
pe strunele mustind a vis,
Să șteargă pagini, ce în valuri,
în cartea vieții s-au întins.
Și mă trezesc din nou în vremuri
când lăcrimam dup-al tău chip,
tot deșirând ascunse ghemuri
ce le aveam în genotip.
Te văd în toate-neființă
plutind pe-un nor de infinit,
cu o internă năzuință:
de-a fi iubirii mărginit.
Deșir în taină înc-o tură
în al meu ghem să regăsesc
acea simțire-n bătătură
când nu ți-am spus cât te iubesc.
Dar viața scris-a alte rânduri,
și alte pagini s-au întins
Iar tu te-ai ridicat din prunduri
Letrina ce-i de neatins.
Ai început a mea gândire
șirag spre tot ce azi rezumi:
Să strălucești, în înrudire,
Cu Absolutul ăstei lumi!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.