Sobor de liniște,
din adâncă pustie,
scăpat din robie,
de sub rea stăpânire.
Din timp pierdut,
căutat profund,
în venin abund,
din șuiet, rebut.
Mă adresez eu ție,
ca un simplu ecou,
al umbrei tale.
Spune-mi tu, mie,
din al tău gând nou:
-De ce mă închini ție?
vezi mai multe poezii de: Ion Aradeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.